Un sibian merge la Muzeul Brukenthal și, privind o pictură, întreabă ghidul: – Domnule, cine a pictat asta? – Un mare artist al vremii, răspunde ghidul. – Păi, să știți că și io am pus azi o operă de artă pe masă: cafeaua de dimineață. Dar nimeni n-a vrut să o admire.

Mini-bancuri

1. La tramvai în Sibiu, un călător întreabă: – Cât facem până în centru? – Aproape cât așteptarea tramvaiului, răspunde șoferul zâmbind.

2. Un copil sibian, după prima zi de școală: – Mama, doamna învățătoare ne-a zis că vom face o excursie. – Super! Unde? – În pauză... la joacă.

3. La piața din Sibiu, un vânzător spune: – Roșiile mele, dulci ca vorbele bune! Un client răspunde: – Atunci vreau 2 kilograme, să hrănesc și vorbele rele.

4. Pe strada Nicolae Bălcescu, un prieten întreabă: – De ce porți tricoul ăsta verde? – Ca să știu că vine primăvara, zice celălalt, privind cerul.

5. În parcul Sub Arini, o pisică se uită la o pasăre și gândește: – Dacă aș zbura, nu aș mai fi pisică. Rămân simplu, că-i mai comod.

De ce ne prinde bine să râdem?

Râsul este un remediu la îndemâna oricui, care ne ajută să vedem lucrurile cu mai multă lejeritate. Într-un oraș ca Sibiu, unde ritmul vieții poate deveni alert, o doză sănătoasă de umor ne permite să ne destindem fără efort.

Mai mult, râsul creează legături între oameni, fie că suntem într-un muzeu, în parc sau la piață. El sparge barierele și aduce oameni din toate categoriile sociale aproape, în spațiu comun de înțelegere și bună dispoziție.

Pentru sibieni, care apreciază cultura și tradiția, umorul local poate deveni un element ce întărește identitatea comunității și aduce un plus de bucurie zilelor obișnuite.

Voi ce fel de bancuri apreciați în Sibiu? Așteptăm comentariile dumneavoastră cu povești și glume locale!

Surse

Fără surse externe în acest material.