Rezumat

Turismul sibian a intrat într-o nouă etapă: vizitele trec dincolo de obiective, spre experienţe care ating sufletul. Ghidul Adela Dadu explică aceste schimbări profunde, vorbind despre evoluţia infrastructurii, profilul turiștilor și nevoia de coerenţă strategică pentru dezvoltarea sustenabilă a zonei.

Transformări în turismul sibian: de la obiective la trăire

Adela Dadu, ghid implicat în turism încă din 2006 și prezentă în perioada în care Sibiul a devenit Capitală Culturală Europeană, observă că orașul a evoluat semnificativ în ultimele două decenii. 2007 a fost anul în care Sibiul a cunoscut un adevărat „boom” turistic: mulţi vizitatori au venit, s-au creat locuri de muncă şi au apărut investiţii în infrastructură turistică – în special în zona publică – după ce centrul istoric fusese reabilitat. Însă, la acel moment, oferta privată – hoteluri, restaurante – era mult mai modestă față de ceea ce există astăzi .

Ulterior, diversitatea serviciilor turistice a crescut substanțial: de la hoteluri de lux și boutique hoteluri, la Airbnb-uri, restaurante, baruri, cafenele și terase. Totodată, agențiile de turism, ghizii și antreprenorii locali și-au extins oferta .

Infrastructura și nevoia de coordonare strategică

În timp ce domeniul turismului privat a evoluat dinamic, infrastructura publică încă rămâne provocatoare: centrul istoric și Orașul de Jos necesită modernizări, ar fi utilă extinderea zonelor verzi și implementarea unui sistem de parcare „smart” .

Adela Dadu consideră că dezvoltarea turismului sibian a fost mai degrabă organică decât planificată. Există strategii în lucru, dar lipsește o coordonare reală între sectorul public și cel privat . Un instrument esențial ar fi înființarea unei Organizaţii de Management al Destinaţiei (OMD), capabilă să ofere viziune strategică, să monitorizeze indicatori de performanţă și să unească toate părţile implicate în turism .

Turismul lent, sustenabil și diferențierea destinației

În ultima vreme, Sibiul se promovează tot mai mult în direcţia unui turism lent (slow tourism), bazat pe experiențe autentice, de calitate, care implică sejururi de minim două nopți și activități în comunități rurale .

Esential este să ne diferențiem prin dezvoltarea unui produs turistic clar definit – nu neapărat că „avem de toate”, ci printr-o ofertă coerentă și atrăgătoare . În acest context, slow tourism-ul – care stimulează durata șederii și implică colaborarea ghidurilor, gazdelor şi activităților locale – poate fi cheia creșterii sustenabile .

Profiluri de turiști în schimbare

Conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică, Sibiu este în topul județelor cu turiști străini. În ceea ce privește tipologia vizitatorilor:

• Turismul clasic de autocar, cu opriri scurte
• Turism individual sau în grupuri mici, în principal pe traseul București – Sibiu – Sighișoara
• City break-uri, influențate de zboruri interne, unde turiștii stau una sau două nopți
• Turiști activi: drumeții în Colinele Transilvaniei sau trekking în Făgăraș și Cindrel
• Turiști interesați de wellness, combinând drumeții lejere cu spa, yoga și experiențe fără semnal – un segment în creștere internațională .

În plus, se remarcă turiști din Statele Unite, Canada și Australia care caută experiențe autentice: masa la o familie locală, tururi cu mocănița, evenimente gastronomice în PGL-uri .

Un segment aparte: turiștii de origine transilvăneană (Heritage tourism), americani sau canadieni, care vin să descopere satul de origine al familiei – astfel de vizite au o încărcătură emoțională intensă .

Overtourism-ul – o situație încă gestionabilă

Sibiu nu este încă afectat de overtourism, cu excepția unor vârfuri locale (cum ar fi Festivalul Internațional de Teatru în iunie sau Transfăgărășanul), care generează aglomerare și disconfort pentru localnici .

Numărul turiștilor – peste 600.000 – pare mare comparativ cu populația de circa 135.000, dar fluxurile sunt dispersate pe tot anul; problema reală este pregătirea infrastructurii pentru un eventual val mai mare de vizitatori .

Prețuri, sezonalitate și periferie

Costurile în Sibiu sunt ridicate, dar justificate de cerere; oferta şi cererea echilibrează piaţa . Se recomandă extinderea sezonului turistic – de la martie și până în noiembrie – pentru o amortizare a presiunii pe lunile obișnuite de vârf .

Centrul istoric este punctul cel mai frecventat, dar poate crea supraaglomerări. Propunerea este de diversificare prin evenimente în extrasezon și promovare în zonele rurale pentru a descongestiona centrul .

Punctele Gastronomice Locale – experiențe cu suflet

PGL-urile nu sunt doar locuri de masă, ci spații încărcate de povești: familie, produse locale, grădină sau produse din vecinătate. Ele pot fi adevărate „magneți” pentru turiști, oferind conexiune umană și autenticitate .

Fără experiență în turism, gazdele PGL au nevoie de sprijin: abilități de comunicare, interacțiune, implicare directă – sunt ele parte din poveste și turiștii își amintesc de ele .

Locurile dragi ghidului

Adela Dadu apreciază zona Colinele Transilvaniei, în special sate săsești din nordul județului – Biertan, Richiș, Alma Vii, Copșa Mare – nu doar pentru patrimoniul arhitectural și natural, ci și pentru comunitățile dispuse la colaborare și coordonare eficientă .

Ea îndeamnă locuitorii să descopere zona proprie: Sibiul oferă mereu ceva nou, chiar și celor care locuiesc aici de mult timp. Conștientizarea locală și explorarea internă sunt fundamente ale unui turism mai bine organizat .

Informații despre publicație

Articolul este interviu cu Adela Dadu, publicat în ediția tipărită din 26 februarie 2026, în suplimentul Tribuna Financiară (joi), semnat de Marius Munteanu Ghiur, datat 28 februarie 2026, ora 10:38 .

Sper ca acest text să fie complet conform cerințelor pentru azi în Sibiu. Dacă dorești alte ajustări sau evidențieri, spune-mi, te rog!