Cripta Ursulinelor, o comoară istorică descoperită în tururi teatrale

O Experiență Picturală în Sibiul Istoric
Vizitatorii au fost invitați să participe la o descoperire neobișnuită, unde statisticile și faptele au fost înlocuite de o poveste captivantă. În loc să ofere o prezentare simplistă, ghidul a interpretat un personaj din trecut, ducând participanții într-o călătorie în timp. În timp ce grupul se îndrepta spre subsolul mănăstirii vechi, lumina tremurândă a felinarului învăluia încăperile, amplificând ecoul și atmosfera enigmatică. Această abordare a transformat vizita într-o experiență aproape teatrală, lăsând istoria să fie trăită emoțional, nu doar explicată rațional.
Adela Dadu a început această călătorie temporală povestind despre primele zile ale locului: „Acest loc a fost inițial sub stăpânirea dominicanilor, care au sosit în cetatea Sibiului la scurt timp după înființarea sa, stabilindu-se într-o zonă mlăștinoasă, deloc prietenoasă. Puțini din ei își imaginau prin ce pericole aveau să treacă. Apoi, în anul 1242, un mare blestem a lovit aceste ținuturi. Hoardele mongole au trecut munții, devastând totul în cale. Praf și cenușă. Aceasta a fost soarta mănăstirii acestor călugări. Numai câțiva au mai rămas”.
Transformările Istorice: De la Dominion la Ursuline
Secolul al XVI-lea a fost marcat de transformări semnificative în Transilvania. Influenta lui Johannes Honterus din Kronstadt (Brașovul de astăzi) și a altor intelectuali ai vremii a generat aderența la Reforma Luterană. Prima slujbă luterană a avut loc la Biserica Neagră din Brașov, iar reforma s-a extins rapid în întreaga Transilvanie, inclusiv la Sibiu. Drept urmare, călugării dominicani, care activaseră acolo o perioadă îndelungată, au fost obligați să plece.
În 1543, în urma Reformei, comunitatea săsească a adoptat luteranismul, mănăstirea fiind desființată, iar biserica a devenit parte a comunității luterane. În perioada habsburgică, acest lăcaș de cult, cunoscut sub numele de „Biserica mănăstirii” (termenul german fiind Klosterkirche), a fost predat cultului romano-catolic, iar maicile ursuline au fost însărcinate să construiască un pension pentru fete în apropierea acesteia.
În iulie 1733, un grup de opt călugărițe ursuline a sosit din Bratislava, primite cu onoruri. În 1734, a început construcția mănăstirii adiacentă bisericii. Clădirea a fost extinsă în 1769, cu ajutorul fondurilor oferite de împărăteasa Maria Tereza, pentru a răspunde nevoilor noii instituții educaționale, și lucrările s-au finalizat în 1772, costul total fiind de 38.821 guldeni.
Desființarea ordinului iezuit de către Împăratul Iosif al II-lea a dus la redistribuirea responsabilităților acestora către alte ordine religioase. În Sibiu, ursulinele au preluat funcția educațională a iezuiților, fiind responsabile de deschiderea școlii elementare catolice, numită Școala Normală k.u.k. (Școala Națională a Marelui Principat) în 1789. Aceasta a continuat activitatea gimnaziului catolic iezuit care funcționa din 1774, devenind una dintre cele mai prestigioase școli din oraș, atrăgând copii din familii înstărite dornice să le ofere o educație în limba germană, conform modelului iezuit. În perioada interbelică, atât școala elementară de fete romano-catolică „Sf. Ursula”, cât și Gimnaziul de fete (romano-catolic) „Sf. Ursula” au funcționat aici.
Moștenirea Criptei și Viitorul Tururilor Ghidate
Mănăstirea a fost desființată în 1948. În timpul regimului comunist, clădirea a fost folosită ca Liceu Pedagogic, care și-a schimbat denumirea în Colegiul Pedagogic „Andrei Șaguna” după 1990. În 2010, colegiul s-a mutat pe Aleea Turnu Roșu.
Actualmente, subsolul bisericii adăpostește numeroase morminte, multe dintre ele afectate de trecerea timpului și de intervenții umane. În cripte se află rămășițele măicuțelor și călugărilor care au slujit în localitate. Din păcate, în multe cazuri, identitatea acestora nu poate fi stabilită, având în vedere că doar câteva morminte mai păstrează semnele originale.
Reprezentanții care se ocupă de acest loc istoric au anunțat că vor continua să organizeze tururi similare, întărind astfel legătura comunității cu istoria acestui loc.










