comportamentul controversat al şoferilor necivilizaţi

comportamentul controversat al şoferilor necivilizaţi

Rezumat

Un comentariu observă că muzica dată la maximum în automobil nu reflectă neapărat aprecierea muzicii, ci mai degrabă dorinţa de a atrage atenţia. Fenomenul apare frecvent, inclusiv printre tineri, şi este legat de diferite genuri muzicale care sunt asociate cu imaginea unui statut social exagerat.

Muzica dată la maximum nu e semn de rafinament muzical

Autorul povesteşte cum a realizat cât de frecvent este fenomenul când, întorcându-se acasă, a fost surprins de un blues-manea care vibra întreaga stradă, venit dintr-o maşină banală, a cărei înfăţişare nu se remarcase în mod special. Această scenă, departe de a fi un caz izolat, reflectă o realitate ce se întinde pe ani de zile – anumite persoane nu par să aprecieze muzica decât dacă difuzoarele tremură din cauza volumul exagerat (tribuna.ro).

Prima amintire similară este dintr-o zonă mai retrasă, unde se auzea din curți muzica interpreţilor clasici ai folclorului românesc — precum Benone, Irina Loghin sau Maria Ciobanu — răsunând până în dealuri. Explicația dată a fost una practică: acel volum ajuta să fie auzit la distanţă, când oamenii lucrau pe dealuri. Acea situaţie părea legitimă şi simboliza, în acelaşi timp, spiritul comunităţii și dorinţa de a împărtăși ceea ce aveai (tribuna.ro).

Volumul ridicat – mai mult act de exhibiție decât pasiune muzicală

Din perspectiva autorului, a da muzica la maximum într-un automobil nu înseamnă neapărat că eşti meloman. A fi pasionat de muzică înseamnă a-i absorbi fin fiecare notă, armonie și textură, ceva care necesită un volum moderat, linişte şi concentrare. Astfel, justificarea „imi place muzica, de asta e dată tare” nu stă în picioare (tribuna.ro).

Mai departe, fenomenul e comparat cu o formă de ghiolbănelism — un fel de exhibiție sonoră menită să transmită celor din jur mesajul: „ uite-mă, trec pe aici!” Este un mod de a-ţi impune prezenţa dacă nimeni altcineva nu o face. Rebelismul se traduce prin sonorul puternic care răsună pe stradă, imitând imaginea rebelilor din filme, fără supunere la reguli. „E maşina mea, drumul e al meu, eu fac legea!” (tribuna.ro).

Genuri muzicale şi stereotipuri asociate

Autorul remarcă că genurile muzicale „de volum”, în general, nu sunt Bach, Strauss, jazz, Jean Michel Jarre sau rock ’n’ roll din anii ’50–’80. Rareori – şi doar în cazuri neobișnuite – se mai aud la volum maxim piese de C.C. Catch sau muzică trance (tribuna.ro).

Predominanța manelelor și „populara”

În topul muzical al volumelor maxime domină manelele — un gen care pare să solicite acea atmosferă „la maximum” pentru impact și stare. În acel cadru, ascultătorul nu mai e doar persoana care ascultă muzică, ci devine un personaj – „mare interlop”, cu avere, invulnerabil, admirat, un şmecher descurcăreţ din ochii altora. Chiar dacă, în realitate, e poate cineva care munceşte din greu până seara sau un elev care se crede important, în ciuda realităţii (tribuna.ro).

„Populara”, un stil apropiat etno-manelelor şi adaptat specificului regional, funcționează similar ca marcă socială. În zona Sibiului sunt populare „selecţiile Ardeal” sau „bănăţănele”. Mesajul transmis este că maşina ta nu e una modesta, ai stabilitate financiară, nu ești de luat în seamă, ești patriarhul ardelean și stăpân în faţa altora (tribuna.ro).

Hip-hop-ul în rândul tinerilor sibieni

Mai tinerii, în special autohtoni, aud zee mare hip‑hop sonor. Aici, motivaţiile sunt diverse: unii sunt rebeli de weekend, susțin o imagine cool pe banii părinților; alţii sunt aderenți ai stilului corporatist, care vrea să se revolte doar în weekend, în timp ce la muncă nu spun o vorbă; liceenii spun că sunt „gangsteri”, deşi riscă pedepse acasă, dacă sunt prinşi fumând (tribuna.ro).

Concluzie sonoră: realitatea răsună prea tare

Oricât ar încerca cineva să argumenteze, muzica dată la volum excesiv într-o maşină e tot o formă de ghiolbănelie. Este deranjantă, obositoare pentru cei din jur, dar – după cum spune autorul ironico-real – „realitatea se aude prea tare din boxe” (tribuna.ro).


Sperăm că acest text adaptat îşi păstrează fidel esenţa și detaliile originale, într-un stil accesibil şi relevant pentru cititorii sibieni.

Transparență AI: Acest material poate fi redactat sau structurat cu ajutorul unor instrumente AI și este verificat editorial înainte de publicare. Imaginile generate sau modificate cu AI sunt folosite cu rol ilustrativ.
*Informațiile au fost preluate din presa locală și naționala.

Andrei Lupu

Andrei Lupu are 32 de ani și este jurnalistul principal al publicației azi în Sibiu. Născut în cartierul Trei Stejari, Andrei este un observator atent al vieții din orașul vechi și un narator pasionat al comunității sibiene. Cu o formare în Jurnalism și Comunicare la Universitatea „Lucian Blaga”, el îmbină rigurozitatea presei cu o sensibilitate locală autentică. Fie că acoperă un festival, o decizie din Consiliul Local sau o poveste din cartierele uitate, Andrei aduce știrile orașului cu echilibru, claritate și respect față de cititori.